Prima Școală Românească din Sfîntu Gheorghe
Scurt istoric al Primei Școli RomâneÈ™ti din Sfântu Gheorghe
Prima È™coală românească din Sfântu Gheorghe, judeÈ›ul Covasna, a fost atestată documentar în anul 1799. Identificarea imobilului s-a făcut pe baza izvoarelor documentare aflate în fondul DirecÈ›iei JudeÈ›ene a Arhivelor NaÈ›ionale Covasna precum È™i a altor documente aflate în păstrarea diferitelor parohii ortodoxe din judeÈ›. Documentele informative atestă faptul că această È™coală confesională ortodoxă a avut o istorie zbuciumată.
Școala este autorizată să funcÈ›ioneze prin Decretul 8363 din 1790 a „ÎnălÈ›atului Guberniu” al Transilvaniei în care se stipulează că „ObÈ™tea cea reunită de la Sepsi Szent Georghi a căpătat slobozenie după cererea lor de a putea zidi biserica”. Documentul aflat în fondul arhivistic „Protopopiatul Ortodox Treiscaune” apare după decretul – „edictul” de toleranță al împăratului Iosif al II-lea din 1781, potrivit căruia românii aveau voie să-È™i construiască biserici din piatră (dacă parohia era formată din minim 50 de familii). Biserica de zid a fost înălÈ›ată pe amplasamentul actual, în locul celei vechi din lemn.
Potrivit Raportului magistratului oraÈ™ului Sfântu Gheorghe adresat Judelui Regal È™i Oficialităților Scaunului Treiscaune, în data de 15 iunie 1799 a fost fixat locul, au fost aduse materialele È™i a fost începută construcÈ›ia È™colii celor de religie ortodoxă. Până la terminarea clădirii, cursurile È™colii s-au È›inut într-o locuință închiriată a grănicerului secui Dants Ioan. Documentul se păstrează în fondul arhivistic Treiscaune aflat la DirecÈ›ia JudeÈ›eană a Arhivelor NaÈ›ionale Covasna.
Conform monografiei privind istoria instituÈ›iilor de învățământ din Treiscaune, lucrare de referință elaborată de Berecz Gyula, în 1893: „Școala Confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, a fost frecventată nu doar de ortodocÈ™i ci È™i de reformaÈ›i È™i romano catolici, deci se presupune că a fost o È™coală bună”.
Prin circulara nr. 944/1870 a Consistoriului Arhidiecezan Sibiu, semnată din însărcinarea arhiepiscopului Andrei Șaguna, de vicarul Nicolae Popa, se dispune strângerea de fonduri prin colectă publică făcută în toate parohiile din Ardeal, pentru repararea bisericilor ortodoxe È™i a È™colii confesionale din Sfântu Gheorghe. În argumentarea demersului se menÈ›ionează: „CreÈ™tinii noÈ™tri din comuna San Georgiu în Treiscaune, văzând că biserica lor e a atât de ruinată, încât fără periclitarea sănătății È™i chiar a vieÈ›ii nu se poate întrebuinÈ›a, de asemenea È™coala lor e atât de mică È™i întunecoasă încât numai cu greu se pot È›ine prelegeri cu copiii, au hotărât în sinodul lor parohial edificarea din nou, atât a bisericii cât È™i a È™colii”.
Consistoriul văzând „zelul ce au aceÈ™ti creÈ™tinii pentru biserică È™i È™coală È™i prin aceasta pentru luminarea lor, iar pe de altă parte aflând planurile prezentate de bune, le-au aprobat …” hotărând să se facă o colectă de bani în întreaga Arhidioceză”, care să completeze „sumuliÈ›a frumoasă de bani” È™i materialele procurate prin forÈ›e proprii.
Dintr-o monografie a oraÈ™ului, elaborată la sfârÈ™itul secolului al XIX-lea rezultă că, încă din 1870, Biserica reformată a elaborat proiectul unirii celor trei È™coli confesionale din oraÈ™: catolică, ortodoxă È™i protestantă. Din cauză că oferta a fost refuzată de bisericile catolică È™i ortodoxă, în acelaÈ™i an È™i-a deschis cursurile prima È™coală comunală, frecventată la început doar de elevi de origine reformată.
Școala confesională ortodoxă a funcÈ›ionat până în anul 1873. Din 1874, elevii români de religie ortodoxă au frecventat È™colile comunale de stat în limba maghiară.
Până la începutul secolului XX clădirea È™colii confesionale ortodoxe a fost folosită pentru cursurile de catehizare a elevilor ortodocÈ™i. Numărul acestora a fost de 1882/1883 – 41; 1891/1892 – 29; 1893 – 15; 1896 – 33; 1897 – 22; 1898 – 36; 1899 – 24.
De la începutul secolului XX până în anul 1930, deoarece în parcul din faÈ›a bisericii ortodoxe se È›inea târgul de vite, clădirea a fost închiriată primăriei pentru „administrarea pieÈ›ei”, edificiul figurând în continuare în patrimoniul bisericii ortodoxe.
Între anii 1930 – 1940, prin decizia Primăriei Sfântu Gheorghe „terenul din faÈ›a È™colii confesionale a fost amenajat ca parc”, iar clădirea È™colii a fost locuită de diferiÈ›i chiriaÈ™i. De menÈ›ionat că din 1919 învățământul de stat se făcea în limba română, astfel încât nu a mai fost organizat învățământ confesional ortodox în localitate.
În perioada 1940 – 1944 comunitatea românească din Sfântu Gheorghe, în urma refugiului È™i trecerilor confesionale numărul credincioÈ™ilor ortodocÈ™i a scăzut de la 1690 la 405. Averea parohiei ortodoxe care era formată din cinci case, printre care se afla È™i clădirea È™colii confesionale a fost luată spre administrare de organele locale. Din aceeaÈ™i perioadă se păstrează mărturii cu privire la cimitirul ortodox care era atacat de bande de răufăcători. De asemenea, în parc, la umbra arborilor se făceau din nou târguri de
vite, parohia neputând face nimic „deoarece toată lumea era contra. . .”
După anul 1960, în localul fostei È™coli confesionale ortodoxe a funcÈ›ionat È™coala pentru copii de romi din cartierul apropiat.
Prin încheierea la Notariatul de Stat al Raionului Sfântu Gheorghe, în baza cererii Sfatului Popular al oraÈ™ului Sfântu Gheorghe nr. 4294/08.05.1967 È™i a Deciziei nr. 1377/1966 al aceluiaÈ™i Sfat s-a dispus dezmembrarea din nr. Top 519;520 în nr. Top. 519/1-520/1 casă È™i curte. Prima poziÈ›ie intabulată în favoarea Statului Român a intrat în administrarea operativă a Întreprinderii de Gospodărie Orășenească Sfântu Gheorghe.
Prin hotărârea Guvernului imobilul proprietate publică a statului s-a transmis din administrarea Societății Comerciale Gospodăria Comunală S.A. Sfântu Gheorghe È™i de sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului Sfântu Gheorghe, judeÈ› Covasna, în administrarea Ministerului Culturii în vederea utilizării È™i amenajării acesteia de către Muzeul NaÈ›ional al CarpaÈ›ilor Răsăriteni ca punct muzeal, reprezentând sediul Primei Școli RomâneÈ™ti din Sfântu Gheorghe, judeÈ› Covasna.
Etape constructive È™i transformări ale clădirii Primei Școli RomâneÈ™ti
Prima etapă: 1799-1870
Clădirea cuprindea două încăperi mai mari È™i accesul prin încăperea mai mică, dispusă lateral. Din punct de vedere tipologic se încadra în cea a clădirilor vernaculare din zonă, pereÈ›ii fiind realizaÈ›i din bârne, iar acoperiÈ™ul învelit cu È™indrilă. La capătul estic se afla o pivniță cu pereÈ›i din piatră È™i tavan din bârne masive. Încăperile comunicau între ele prin intermediul golurilor de uÈ™i.
A doua etapă: 1870-1900
În această perioadă are loc, conform documentelor, refacerea clădirii prin adăugarea pe latura vestică a unei noi încăperi: locuinÈ›a preotului care de obicei era È™i învățător. Accesul era separat dar comunica cu restul clădirii prin tinda exterioară. Această nouă camera prezenta două ferestre pe latura mică spre stradă.
A treia etapă: 1900-1940
Clădirea este folosită de către Primărie pentru birouri È™i locuinÈ›e. Se intervine prin modificarea pereÈ›ilor, fiind introduse coÈ™uri din zidărie. Învelitoarea iniÈ›ială este schimbată cu È›iglă profilată.
A patra etapă: 1944-2006
Clădirea a fost folosită pentru locuit astfel încât au fost introduse utilități precum apă È™i canalizare. Camerele componente au fost separate, fiecare primind acces independent. Locul È™i forma ferestrelor s-au schimbat, au fost zidite unele goluri È™i s-au practicat altele noi. A fost adăugată o construcÈ›ie din lemn cu rol de pridvor pentru acoperirea accesului dinspre nord, construcÈ›ie ulterior dezafectată.
A cincea etapă: 2006 – 2011
Clădirea este restaurată È™i amenajată ca punct muzeal. În urma restaurării fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor iniÈ›iale, astfel clădirea recăpătându-È™i aspectul de È™coală confesională, cu o încăpere special amenajată pentru locuinÈ›a învățătorului.
Punctul muzeal Prima Școală Românească cuprinde 4 încăperi: sala de clasă, vestibulul, biblioteca È™i locuinÈ›a învățătorului. În acestea au fost adunate È™i expuse piese È™i documente reprezentative pentru istoricul învățământului confesional românesc ortodox din zonă.
Prima încăpere, sala de clasă, era spaÈ›iul în care elevii îÈ™i desfășurau activitatea zilnică. Pe lângă piesele originale expuse, s-au realizat È™i o serie de reproduceri ale băncilor È™colare, astfel încât în sala de clasă au loc È™i astăzi activități interactive pentru public. Pe băncile È™colare sunt reprezentate evolutiv rechizitele È™colare: tăbliÈ›e de ceară, tăbliÈ›e negre pe care se scria cu cretă sau cu grafit, caiete, tocuri, peniÈ›e, stilouri, călimări, penare de lemn, socotitori etc. Astfel, este reconstituită atmosfera specifică perioadei.
A doua încăpere este vestibulul, care în prezent funcÈ›ionează ca spaÈ›iu de primire a vizitatorilor.
În ce-a de-a treia încăpere, cea a bibliotecii, este amenajat un spaÈ›iu pentru expoziÈ›ii temporare, în care sunt prezentate diverse documente ale epocii: cărÈ›i, reviste, ziare, documente de arhivă, care aduc dovezi cu privire la istoricul învățământului cofesional românesc din judeÈ›ul Treiscaune. Astfel, sunt prezentate manuale antebelice È™i interbelice, cărÈ›i religioase, cărÈ›i, anuare È™i alte documente de popularizare a cunoÈ™tinÈ›elor din diverse domenii (lucrarea pământului, casa țărănească, călăuză agricolă, orânduirea satului, a gospodăriei etc.).
În ce-a de-a patra încăpere este amenajată locuinÈ›a învățătorului. În aceasta se păstrează piese de mobilier de epocă È™i piese personale ale învățătorului, care ilustrează aspecte din viaÈ›a privată a acestuia. Sunt prezentate piese precum costumul popular românesc, È›esăturile de interior specifice zonei, obiecte de uz casnic. Într-unul din colÈ›uri este amenajat biroul la care învățătorul îÈ™i pregătea planurile de lecÈ›ii È™i îÈ™i redacta corespondenÈ›a.
