slide3 - Galerie slider
slide5 - Galerie slider
slide1 - Galerie slider
slide2 - Galerie slider
slide4 - Galerie slider

Mecanismul de măcinare al unei mori de apă cu roată verticală cu aducţie superioară din zona Covasna

În timpul cercetărilor din anul 2001 Muzeul Național al Carpaţilor Răsăriteni a achiziţionat mecanismul de măcinare al unei mori de apă cu roată verticală cu aducţie superioară, care era scoasă din uz.
Moara de apă a aparţinut familiei Cojan Victor din Voineşti-Covasna, str. Morilor, nr. 20. Iniţial, a aparţinut unui întreg complex hidraulic de industrii ţărăneşti, cuprinzând, pe lângă moară, o piuă pentru îngroşat postav şi joagăr pentru debitat buştenii.
Aşezată pe o fundaţie din piatră de râu, construcţia de adăpostire a morii propriu-zise, era realizată din bârne de fag cioplite în patru feţe dispuse orizontal şi îmbinate la colţuri în cheutori drepte, tencuită în interior, cu prispă frontală protejată de acoperişul în două ape şi sprijinit pe doi stâlpi. Planul dreptunghiular al construcţiei era compartimentat în două încăperi, cea din stânga era destinată adăpostirii mecanismului de măcinare.
Din punct de vedere tehnic, mecanismul şi părţile componente ale morii sunt cele tradiţionale la morile de apă cu roată verticală şi larg răspândite în Transilvania. Instalația de măcinat se compune dintr-o pereche de pietre de măcinat, roata inferioară fixă și piatra superioară, alergătoare mărginite de vișcă. Piatra alergătoare era acționată de un fus vertical din metal alcătuit din două rotițe unite de bare rotunde dispuse la distanțe egale a cărui mișcare de rotație era generată de roata măselată fixată pe fusul orizontal în interiorul morii. Fusul orizontal era acționat de roata hidraulică verticală aflată în exterior (roata verticală nu s-a pastrat).
Pentru a regla distanța dintre pietre, în funcție de calitatea măcinișului, mecanismul de măcinare dispune de un dispozitiv de reglare acționat de o tijă filetată.
În strânsă legatură cu profilul ocupațional al zonei Covasna, păstoritul asociat cu agricultura, s-au dezvoltat și răspândit instalațiile tehnice tradiţionale pentru prelucrarea produselor de origine animală şi vegetală.
Măcinarea cerealelor a reprezentat de-a lungul istoriei o activitate productivă continuă, mărturie stau descoperirile arheologice numeroase din zona Covasnei, care atestă folosirea râşniţelor de piatră circulare acţionate manual. Preocuparea pentru sporirea randamentului râşniţelor a dus la apariţia şi evoluţia morilor, cu mecanisme tot mai complexe care erau acţionate de forţa animală, hidraulică sau eoliană.
Dintre instalaţiile ţărăneşti folosite pentru prelucrarea cerealelor care au valorificat energia hidraulică, morile cu roată verticală au cunoscut o deosebită răspândire în Transilvania. Randamentul lor ridicat era determinat de dimensiunea roţii verticale care amplifica forţa imprimată de apă.
Zona Covasnei, care se suprapune depresiunii Târgu Secuiesc, este drenată de Râul Negru sau Valea Neagră, cel mai important afluent al cursului superior al Oltului, care izvorăşte de la o altitudine de 1280 m de pe versantul sudic al masivului Şandrul Mare (1639 m) din munţii Nemira. Râul Negru are o lungime de 106,3 km şi îşi colectează apele de pe o suprafaţă de 220 km². Principalii afluenţi ai Râului Negru din dreapta sunt: Lemnia, Estelnic, Casin, Mărcuşa, Dalnic, Beseneu şi Reci, iar de la stânga Breţcu, Capolna, Ojdula, Ghelinţa, Borviz, Zăbala, Fundul Pârâului, Covasna şi Tărlung. Datorită cursului lin, pe albia râului au funcționat doar 10-12 mori și anexe, în timp ce pe afluenții săi s-au înregistrat mai mult de 200 de obiective la începutul secolului al XX-lea.

loading...