Cercetarea etnografică din satul Mărtănuş, comuna Breţcu, judeţul Covasna
Prima atestare documentară se înregistrează în anul 1567 sub denumirea de Martonos.
Denumiri istorice româneşti: 1733, Martinus; 1750, Martinusu [Mărtiniş]; 1787, Mártonu [Martonu]; 1850, Martinus [Mărtiniş]; 1854, Mărtinuş.
Cercetarea din această localitate, realizată în anul 2001 de echipa formată din muzeografii ........ , a urmărit în special arhitectura tradiţională a zonei, obiceiurile legate de gopodărie şi viaţa de zi cu zi a localnicilor.
Echipa de cercetare a vizitat o casă tradiţională părăsită. Gospodăria constă din: casă veche de locuit, construită din bârne de lemn, tencuită cu pământ amestecat cu paie şi acoperită cu şindrilă. Casa are pridvor din lemn, o bucătărie şi o cameră bună. În prelungirea casei există o cameră cu cuptor de pâine. La cca. 4 m, după anexa cu cuptor se află fântâna şi imediat lângă ea o anexă adâncită în pământ, acum distrusă, acoperită cu şindrilă. În spatele curţii, perpendicular pe casă, la o distanţă de aproximativ 15 m de anexă, se află o şură cu grajd pentru vite. În şură se găsea o batoză în stare bună de funcţionare, proprietatea lui Ioan Roman.
O altă gospodărie vizitată a fost cea din proprietatea familiei Gheorghe Munteanu (73 ani, fost oier). Aceasta constă din casă de locuit aflată în spatele curţii, are pridvor de cărămidă, acoperită cu ţiglă. Iniţial, aceasta a fost construită după model tradiţional, acoperită cu şindrilă, dar pe parcurs a fost modernizată. În spatele casei, în prelungirea anexei, însă făcând corp comun cu casa, se află o cămară.
În satul Mărtănuş, com. Breţcu, am asistat la familia Ceangă la scoaterea pâinii din cuptor. Pâinea frământată cu cartofi, era coaptă în cuptor ars cu lemne. Pâinea trebuie lăsată la copt câteva ore, după care se scoate din cuptor, se bate cu un cuţit pentru a îndepărta coaja protectoare (mult prea arsă pentru a putea fi consumată), se pune într-un coş şi se acoperă cu ceva călduros pentru a se răci încet.
De-a lungul anilor, din localitatea Mărtănuş au fost culese, înregistrate şi tipărite: colinde, cântece populare, de leagăn, de haiducie şi balade, inclusiv variante locale ale Mioriţei. În arhiva muzeului se păstrează interviurile realizate cu localnicii în timpul cercetării, care oferă informaţii preţioase ce vin în completarea datelor deja existente pentru această zonă.
Deşi populaţia satului a scăzut, comunitatea românească, prin statornicia în credinţa strămoşească, prin biserică şi şcoală, reuşeşte să asigure perpetuarea tradiţiilor şi funcţionarea normală a instituţiilor care asigură păstrarea identităţii naţionale.
Foto: foto din cercetare – de căutat în arhivă!!! Poză cu casele menţionate în cercetare, scoaterea pâinii din cuptor, alte poze şi informaţii din cercetare .... măcar membrii echipei de cercetare
