Oieritul în Întorsura Buzăului
În cadrul campaniilor de cercetare etnografică a fenomenului pastoral, un obiectiv urmărit de Muzeul Carpaţilor Răsăriteni a fost şi oieritul în Întorsura Buzăului. Cu ocazia primelor investigaţii, au fost identificate principalele trupuri de păşune, precum şi câteva aspecte legate de organizarea stânii, calendarul pastoral, structura ierarhică şi responsabilităţi în cadrul stânii ş.a.
Cercetarea a avut loc în primăvara anului 1998, şi a fost realizată de o echipă formată din dr. Valerii Kavruk, dr. John Nandriş şi ...........
Denumirea trupurilor de păşune identificate sunt: Boncota, Boncuţa, Strâmbu, Albele, Piatra de var, Dălghiaş, Predescu.
Urcatul la munte. Până la 10 - 15 mai, cel târziu,în funcţie de starea vremii şi a păşunii, oile se scot la munte. Pentru început, oile se strâng acasă la stăpân, în jur de 500-550 oi. Personalul stânii este de obicei format din 3 ciobani, cu baciul patru. Se adună cel târziu pe 4 - 5 mai şi se scot la păşunat pe terenul, fâneţele, proprietarilor de oi. Unii le ţin în coşare acasă. Pe deal se duc coşarele şi o stână construită din material de brad. Înainte vreme (până în anii 60-70) erau târlele vechi, se ţineau 10-15 ani în acelaşi loc, şi erau construite din bârne. După anii 60-70 se construiesc din scânduri, panouri demontabile, care se pot pune în căruţă şi transporta. Coşarele se schimbă la 2-3 zile, după ce se târleşte locul, pentru "îngrăşarea terenurilor" (fertilizarea terenurilor). Oile se mulg odată cu "datul la strungă". Strunga se mută o dată la 4-5 zile.
Legat de obiceiul urcatului turmelor, înainte de a pleca la munte (10-15 mai) este chemat preotul, se pune un lanţ la poarta oilor, peste care acestea trec. Preotul le stropeşte cu apă sfinţită, aghiazmă cu busuioc, pentru a fi protejate pe parcursul verii.
Vreo 4-5 care cu boi, acum cu cai, încărcau coşarele, stâna, strunga "... toate cubrăriele" şi pornesc la munte. Drumul durează o zi întregă. Căruţele ajung înainte, se montează strunga, coşarele, stâna. Oile intră direct în strungă la muls, marcând astfel începutul văratului.
În ceea ce priveşte colectivul stânii, sarcinile, responsabilităţiile amintim următoarea structură:
Stăpânul, care era ales de obşte. Ca şi calităţi deţinute, trebuia să fie dibaci, să fie om de cuvânt. "Prima dată asta-i! Să aibă animale, să ştie meserie. Vine unu din oraş care a purtat câinele de aţă, nu ştie... să fie om de omenie!". Începând de la aţa de cusut şi până să răspundă de ultima oaie. E responsabil de organizarea plecării la munte.
Baciul este ales de stăpân, răspunde de tocmirea ciobanilor şi răspunde de prelucrarea brânzeturilor.
Mânzărarul. El porneşte oile la păscut, el răspunde de lapte. Oile care se mulg se numesc mânzări. Mulg toţi: baciul, mânzărarul, sterparul, stăpânul.
Sterparul. Păştea oile sterpe. Înainte vreme punea pe măgar mâncare, cojocul, şi era plecat pe o săptămână. Nu stătea la târlă. Venea peste o săptămână, o lună. Aşa era obiceiul vechi. Acum nu se mai păstrează.
Mânătorul. Dă la uşi. Spală găleţile, aduce lemne. Este cel mai solicitat şi exploatat (toţi îl ceartă).
Cârlănarul. Răspundea de miei care la 4-5 mai se întorceau şi erau scoşi de la oi, făcându-se cârd separat (acuma nu). Şi ei urcau la munte. La ora 4 dimineaţă trebuie să plece din târlă, pe răcoare, pe rouă. Pe urmă dădea căldura. Pe la 10-11 revenea la târlă. Când se venea răcoarea, iar pleca, până înnopta.
Văcarul. Răspunde de vacile de pe lângă stâna oilor. Pe vremuri erau 70-100 de vaci la o stână. Păşunau în acelaşi trup de păşune. Văcarul dormea la aceeaşi târlă. Vacile erau ale stăpânului şi ale oamenilor întocmiţi la stână.
După numărul de animale era întocmit şi numărul bacilor, mânzarilor. La un cioban îi reveneau de obicei cca 150 de mânzari sau cca. 200 de sterpe.
Urmează ca în anii viitori să se continue cecetarea etnografică la Întorsura Buzăului pentru a se aduce noi elemente semnificative pentru această ocupaţie tradiţională.
Foto: de teren .....
