În perioada romană (102 – cca. 270) pe cuprinsul judeţelor Covasna şi Harghita a pulsat o intensă viaţă, fapt dovedit de numeroasele descoperiri făcute pe teritoriul acestor judeţe, printre care se înscriu castrele de la Breţcu (Angustia ?), Boroşneu Mare, Comolău şi Olteni, Inlăceni, Sânpaul ce intrau în sistemul defensiv al Daciei Romane. Lumea militară a fost completată şi de o viaţă civilă ce s-a desfăşurat în aşezările civile din jurul acestor castre, vicus-uri precum şi în unele aşezări rurale. Întregul teritoriu făcea parte din angrenajul militar al limesului de est al Daciei romane. Acest sector de limes este unul extrem de puţin cercetat dar la fel de complex şi de interesant precum limesul alutanus din Dacia Inferior sau cel din zona Daciei Porolissensis. El se întinde pe teritoriul mai mult judeţe (Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Covasna, Braşov) de la castrul de la Livezile (jud. Bistriţa-Năsăud) până la castrul de la Cumidava (Râşnov, jud. Braşov). Cercetarea noastră încearcă să includă întreg acest teritoriu, cu un accent în plus pe zona judeţelor Covasna şi Harghita.

În sud-estul Transivaniei, primele descoperiri de obiecte arheologice aparţinând epocii romane au fost semnalate pe la mijlocul secolului al XIX-lea (Neigebaur 1851; Rómer 1868). O parte din obiecte ajung fie în colecţii personale sau unele în anumite cazuri în colecţiile Muzeului Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe. Primele referiri privind descoperiri de epoca romană o constituie un număr de tezaure monetare descoperite în zonă, dintre care cele mai notabile sunt tezaurul de monede romane republicane de la Ilieni şi tezaurul de monede imperiale romane de la Breţcu.

În aceeaşi perioadă, B. Orbán a elaborat vasta sa operă în 6 volume (OrbánA Székelyföld leirása, I-IV, Buda, 1869-73), care cuprinde prezentarea sud-estului Transilvaniei din punct de vedere istoric, arheologic, geografic şi etnografic, unde apar şi referiri privind descoperiri de epoca romană, precum şi descrierea unor elemente de fortificaţie aparţinând epocii romane : turnuri, burgusuri etc. În anul 1876, C. Gooss întocmeşte primul repertoriu arheologic al Transilvaniei, în care include şi majoritatea descoperirilor romane cunoscute la vremea respectivă în sud-estul Transilvaniei.Căutătorii de comori au efectuat sondaje şi au deranjat castrele romane de la Comolău, Olteni, Boroşneul Mare şi Breţcu. Între anii 1940-44, I. Paulovics a efectuat o periegheză pe limesul răsăritean al Daciei romane, iar M. Roska a întocmit repertoriul arheologic al Transilvaniei, în care a inclus şi această zonă geografică. O serie de săpături se fac la castrul roman de la Breţcu începând cu 1925 de către M. Panaitescu dar a căror rezultate nu s-au păstrat. Z. Székely a efectuat cercetări de amploare la castrul roman de la Comolău.În anul 1949, sub egida Academiei Române, au fost executate primele săpături sistematice pe limesul răsăritean al Daciei Romane, iar apoi continuate în anii 50 săpăturile lui M. Macrea la Breţcu. În anii 70’ a fost săpat sistematic castrul militar romane de la Olteni de către Z.Székely, ultimele cercetări de aici fiind efectuate în anii 2000 în urma unei săpături de salvare de la Olteni.

Pentru epoca romană avem atestate circa 77 de puncte cu descoperiri romane pe

teritoriul judeţului Covasna ele fiind concentrate pe aproape întreg teritoriul. Cel mai important centru îl constituia castrul roman de la Breţcu, identificat cu Angustia, unde s-a descoperit şi cercetat sistematic castrul şi parţial termele. Rolul său strategic în cadrul limesului estic al Daciei romane era unul esenţial, el controlând drumul comercial ce lega Transilvania sud-estică de Moldova, prin pasul Oituz, şi cobora la Dunărea de Jos. După cucerire teritoriul a fost înglobat provinciei Dacia, apoi de la 118-119 în Dacia Superior iar de la 168 în provincia Dacia Apulensis. Sistemul a fost întărit prin o reţea de castre bine legate între ele, pe axa castrului de la Olteni şi a castrului de ala de la Boroşneul Mare. O serie de turnuri contribuiau la coeziunea întregului ansamblu.

Lumea romană palpita şi în centre rurale după cum o atestă descoperirile atât din zona castrelor, cât şi în aşezări ca : Baraolt, Leţ, Cernat, Moacşa, Reci, Târgu Secuiesc etc. Toate aceste centre erau legate între ele printr-o reţea de drumuri bine pusă la punct şi întreţinută eficient.

Cercetările privind epoca romană pe teritoriul judeţului Covasna nu sunt deloc avansate. Pe lîngă desfăşurate la castrul de la Breţcu, alte cercetări importante s-au desfăşurat la castrul de la Comalău (Székely anii 40’) precum şi săpăturile sistematice din castrul de la Olteni (Székely anii 70’). Urme romane consistente au mai fost descoperite şi la castrul de la Boroşneul Mare în 1975.

În perimetrul judeţului Harghita numeroase sunt şi descoperirile din epoca romană. Până acum se cunosc un număr de 44 de localităţi, pe raza cărora s-au găsit vestigii romane. Printre acestea se înscrie de ex. şi Inlăceni, identificat cu Praetoria Augusta, unde s-a descoperit şi cercetat sistematic un castru cu obişnuita aşezare civilă anexă (canabae). Printre descoperirile făcute se înscrie şi ceramica dacică dovedind prezenţa populaţiei autohtone.

După cucerirea romană (106 d Chr.) teritoriul judeţului a intrat parţial în componenţa provinciei romane Dacia cunoscând o dezvoltare diferenţiată: în timp ce ţinuturile vestice, până pe culmile Munţilor Harghita au intrat în graniţele provinciei (de la 118-119 Dacia Superior; de la 168 Dacia Apulensis), cele estice au rămas în afara acesteia. Prezenţa unor elemente de factura romană se constată însă şi în părţile estice. Astfel, la Jigodin II au fost descoperite locuinţe cu inventar roman provincial şi monede din sec. III; la Racu - Dealu Bogat a fost descoperit un tezaur monetar tot din sec. III, iar diferite piese romane s-au descoperit la Ciucsângeorgiu. Toate acestea admit presupunerea unei exercitări a controlului roman şi asupra zonelor aflate la est de limes.

Majoritatea descoperirilor romane, după cum este şi firesc, se află în ţinuturile vestice ale judeţului şi în special pe valea Târnavei Mari, în apropierea acelui drum de importanţă strategică, care de-a lungul râului, făcea legătura între castrele de la Sighişoara (Podmoale) şi Odorheiu Secuiesc. Numeroase sunt de asemenea şi cele din Valea Homoroadelor .

Prin teritoriul judeţului Harghita trecea partea limesului de est al Daciei Romane, din a cărui structură făceau parte castrele de la Inlăceni, presupusul castru de la Odorheiu Secuiesc şi Sânpaul, aşezările civile de lângă ele, precum şi turnurile de pază.

Cercetările privind epoca romană pe teritoriul judeţului Harghita nu sunt deloc avansate. Cele mai importante s-au desfăşurat la castrul şi aşezarea civilă de la Inlăceni (Székely Zoltán în 1946-7; M. Macrea şi colab., în 1950). Urme romane consistente au mai fost descoperite la presupusul castru de la Odorheiu Secuiesc în 1874. Repetatele încercări de identificare a acestui obiectiv în teren, întreprinse în ultimele decenii de arheologi, nu s-au soldat deocamdată cu succes. S-au întreprins doar periegheze şi mici sondaje în castrul de la Sânpaul, pe linia turnurilor de pază şi semnalizare, la Păuleni, Băile Homorod şi Ocland (Ferenczi István şi Géza în 1957-1958).

Administraţia romană era puternic preocupată de exploatarea resurselor bogate de sare şi probabil a celor de minereu de fier din zona munţilor Harghita. Nu este deloc întâmplătoare situarea castrului de la Inlăceni în vecinătatea zonei salifere Praid, precum şi a celui de la Sânpaul în apropierea de Mărtiniş, localitate cunoscută ca una dintre cele mai bogate în izvoare de apă sărată.

Prin anii ’60 ai sec. III administraţia şi armata romană a părăsit provincia, acestora alăturându-li-se şi o parte din populaţia civilă. A urmat o perioadă plină de perturbaţii etnodemografice, numită de multe ori “perioada de migraţii” sau “perioada postromană”.

Activitatea pe care o desfăşor are ca scop final constituirea unei baze de date având titulatura : ,, BAZA DE DATE : Limesul Estic al Daciei Romane’’.

Perioada de desfăşurare a acesteia cuprinde următoarea perioadă : 1.02. 2009 - 25.11.2010. Locul de desfăşurare şi prelucrare a tuturor datelor îl constituie sediul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe.

Baza de date va fi structurată pe mai multe secţiuni

Repertoriere
Cercetare
Clasificare pe categorii de obiecte, elemente
Introducerea informaţiilor în program computerizat

I. Repertoriere:

1. Întocmirea unui raport asupra stadiului documentării şi cercetării fortificaţiilor romane şi aşezărilor aferente din zona limesului estic al Daciei romane (jud. Harghita şi Covasna)

2. Stadiul actual al cercetărilor siturilor de epocă romană din jud. Covasna şi Harghita.

3. Realizarea unei baze informatice care să includă totalitatea articolelor şi studiilor de specialitate referitoare la problematica limesului estic al Daciei romane.

4. Efectuarea unor fişe analitice a artefactelor provenite din cercetările arheologice efectuate în zonă în colaborare cu diferite instituţii : Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe, Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca etc.

II. Cercetare

1. Demararea unor acţiunii de periegheză în vederea identificării, verificării şi repertorierii unor ansambluri arheologice ce aparţin sistemului militar roman de apărare.

2. Încadrare spaţială a contextelor arheologice aparţinătoare, prin măsurători moderne (topografice şi GPS), cât şi fotografierea acestora.

3. Promovarea unei cercetări pluri - disciplinare cu implicarea între diferite instituţii.

3. Prelucrarea datelor, ce presupune : întocmirea unei arhive cartografice, epigrafice, bibliografice şi topografice + transpunerea arhivei pe format digital.

4. Analiza informaţiilor obţinute şi prezentarea rezultatelor în lucrări de specialitate pe format clasic şi on line.

III. Clasificarea pe categorii de obiecte

1. Clasificarea materialului informativ obţinut în funcţie de anumite criterii bine definite : 1. studii generale; 2. studii referitoare la organizarea şi funcţionarea limesului estic al Daciei; 3. studii privind armata romană; 4 studii privind fortificaţiile romane; 5. studii privind aşezările civile din zona limesului etc.

2. Stabilirea concretă a categoriilor de obiecte luate în considerare : piese epigrafice, tegule ştampilate, piese metalice, fragmente ceramice, piese os etc.

3. Realizarea dosarelor (folderelor) cu fotografii ale artefactelor, organizarea informaţiilor cu privire la locul de provenienţă, datele tehnice ale pieselor, încadrare tipologică şi cronologică a acestora.

Introducerea informaţiilor în program computerizat

Întocmirea unei baze de date, utilizând un fişier tip, care să cuprindă întreaga problematică a chestiunii limesului estic al Daciei pe diferitele categorii care le cuprinde : a. Situri arheologice b. Bibliografie c. Artefacte d. Noi cercetări . etc.
Folosirea unui program informatic care să fie uşor de utilizat (manual de utilizare, drepturi de utilizare, instalarea aplicaţiilor pe calculator) şi care să permită transpunerea întregii baze de date într-un format accesibil on line.
Asigurarea unui anumit statut în ceea ce priveşte protejarea informaţiilor şi a bazei de date, precum şi a chestiunii dreptului de autor.

Una dintre acţiunile desfăşurate în acest scop îl constituie periegheza. Aceasta cuprinde cercetarea cu atenţie a terenului, a unei zone bine definite şi colectarea materialului descoperit la suprafaţa solului. De cele mai multe ori aceasta s-a făcut după arătură atunci când zona cercetată face subiectul unei exploatări agricole. Descoperirea unor materiale arheologice (de obicei ceramică), s-a notat pe harţi ale regiunii folosindu-se sistemul GPS.

Întreaga activitate de perigheză s-a făcut în vederea verificării şi crearea unui repertoriu arheologic privind epoca romană în zona judeţelor Covasna şi Harghita cât mai exact şi raportat la situaţia actuală a diferitelor situri luate în considerare.

Responsabil din partea MNCR: Zăgreanu Radu Iustinian

Consultanţă: